MEDIEREA SE POATE APLICA:
- în orice litigiu de naturã comercialã: somaţii de platã, pretenţii, revendicãri, evacuãri, orice nerespectare a clauzelor contractuale în contracte de comision, contracte de prestãri servicii, contracte de asigurare, contracte de credit bancar, alte contracte comerciale.
- în litigii de naturã civilã: proprietãţi, partaje, pretenţii, grãniţuiri, revendicãri, evacuãri, obligaţia de a face, pronunţarea unei hotãrâri care ţine loc de act de vânzare-cumpãrare, rãspunderi civile, dispute cu privire la împãrţirea moştenirii etc.
- în litigii de familie: divorţ, partaj bunuri comune, încredinţare minori, neînţelegerile dintre soţi privind continuarea cãsãtoriei, exerciţiul drepturilor pãrinteşti etc.
- în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncã;
- în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor: în cazul în care consumatorul invocã existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionãrii unor produse/servicii defectuoase, a nerespectãrii clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contracte, a încãlcãrii altor drepturi în domeniul protecţiei consumatorilor;
- în materie penalã: numai în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã rãspunderea penalã este înlãturatã prin retragerea plângerii prealabile sau împãcarea pãrţilor (lovire sau alte violenţe, vãtãmare corporalã, furt pedepsit la plângerea prealabilã, abuz de încredere, gestiune frauduloasã, distrugere, abandon de familie, tulburarea folosinţei locuinţei etc.)
- pentru aplanarea relaţiilor conflictuale: în familie, între pãrinţi şi copiii adulţi, la locul de muncã, în cazurile de malpraxis, protecţia mediului, între asociaţiile de proprietari şi locatari, probleme comportamentale, interetnice, interconfesionale şi orice alte dispute care privesc drepturi cu privire la care pãrţile pot dispune.
NU POT FACE OBIECTUL MEDIERII drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care pãrţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.